Poveștile frumoase le scriem noi: Glasurile inocenței


Frumoase-s poveștile spuse de glasuri gâtuite de emoții și de timp, dar parcă mai frumoase-s cele trăite, simțite, resimțite și pe viitor povestite de glasurile noastre tremurânde. Pledoaria de astăzi nu vrea să dezvăluie frumusețea vreunui loc, ci frumusețea povestitorilor, actuali sau viitori, care experimentează în cel mai subtil mod viața. 

Ultima evadare deltaică, într-o companie prietenească, rubedenească, strămoșească, ne-a dat prilej de viitoare amintiri frumoase, cu pontoane și efectul acestora, cu pescari amatori și tendințele lor de specializare, cu zolotuști eliberate din cârligul undiței, cu motani pofticioși și inventivi ce fură frumusețea de pește curățat și proaspăt sărat, cu bucătari perfecționați în ciorbe de pește (mulțam Andrei), cu mere/pere pădurețe și Hrubaru pe alocuri, cu motociclete bine conduse prin împingere :), cu stoguri de fân și multe nane, nani, cumetri, veri  … și mă opresc aici deocamdată.

Un lucru-i sigur, poate mai vizibil pentru cei ce descoperă și revin periodic în aceste locuri: Delta este inocentă, la fel și oamenii săi. Chiar dacă au fost încercați de vremuri, ei și-au păstrat zâmbetul, cuvântul bun, sinceritatea. Sunt niște copii mari, melancolici și resemnați dintr-un punct de vedere.  Și, cum îmi spune Corina… poate că nu-și dau seama, dar sunt fericiți. Pentru ceea ce au în exteriorul și interiorul lor … și iar mă opresc din cuvântare, căci cine știe ce vorbesc, pricepe ceea ce spun.

Pentru că experiențele frumoase devin povești fantastice în timp, prefer să mă opresc acum și să aduc la înaintare câteva fotografii ce ascund anumite sensuri numai de noi știute, dar arată frumusețea și fragilitatea acestui tărâm înecat în timp.

Un gând despre “Poveștile frumoase le scriem noi: Glasurile inocenței

  1. Multumim Alexandru pentru ca ne-ai permis sa intram in aceasta lume de poveste. O poveste cu ingeri si demoni, dar si cu intamplari magice, cu lanturi de corabii uitate prin Padurea Letea, cu pini care cresc din nisip dar te lasa sa te simti ca la munte…fara maimutele din padure, dar cu binecunoscutele liane si bineinteles cu prietenie si…Hrubaru cu plasma lui.
    Bineinteles ca ii multumim si Bunicii Ana, care ne-a lasat sa-i inveselim curtea si ea ne-a inveselit viata cu intelepciunea ei si cu povestile pe care, ca nimeni altcineva, ni le-a spus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s