Capra


Instrumente din colecţia Ovidiu Papană „Mersul cu capra” este o practică magică (folosită în cultul agrar), aceasta fiind întâlnită în cadrul obiceiurilor de iarnă. „Capra” (cu denumirile zonale de „Cerb” sau „Turcă”) este un instrument idiofon confecţionat din lemn. Practic, instrumentul se compune din două plăci de lovit care au un aspect zoomorf (cap de…

Paiul


Instrumente din colecţia Ovidiu Papană Paiul este un instrument aerofon cu ancie, construit din paie de secară sau din trestie (în momentul actual). Lungimea tubului este aleasă în funcţie de dimensiunea pe care o are segmentul tulpinii plantei, între cele două noduri. Prezenţa nodurilor la cele două capete ale tubului face ca instrumentul să fie…

Țitera


Ţitera este un instrument cordofon utilizat destul de rar la români. Instrumentul a intrat în practica muzicii din cultura noastră orală relativ târziu, fiind preluat prin împrumut cultural de la popoarele învecinate. Tipul de ţiteră prezentat în imagine a fost utilizat în special de maghiari şi de sârbi. Ţitera are o formă (de cele mai…

Ţambalul românesc


Instrumente din colecţia Ovidiu Papană Ţambalul românesc este un instrument cordofon acţionat prin lovire cu ajutorul a două baghete („ciocănaşe”) din lemn, care sunt învelite la capăt cu un material textil. El a fost folosit în spaţiul „Vechiului Regat” (în special în Muntenia) până în perioada interbelică, după care utilizarea sa a fost tot mai…

Cobza


Instrumente din colecţia Ovidiu Papană Cobza este un instrument cordofon tradiţional, acţionat prin ciupire. Ea a fost folosită la români în spaţiul care cuprindea „Vechiul Regat”. Instrument cu rol principal de acompaniament, cobza a dispărut treptat din practica muzicii tradiţionale, încă din perioada interbelică a secolului trecut. În momentul de faţă mai există doar câţiva…

Fanfarele populare


Fanfarele populare constituiau o tradiţie răspândită în întregul spaţiu balcanic. În cadrul unui sat puteau exista mai multe formaţii de instrumentişti care concurau pentru a anima sau nuanţa diverse cadre festive familiale (nunţile, plecarea băieţilor în armată, circumciziile la populaţiile turcice, chiar şi înmormântările), dar şi cadrele sociale (întâlnirile bărbaţilor la cafenea sau horele). Muzica…

Cântă-mi lăutare, ce ştii tu mai bine…


Prima menţiune scrisă despre lăutari apare în 1688, în Biblia de la Bucureşti a lui Şerban Cantacuzino, care vorbeşte despre alăutari. În secolul al XVII – lea şi al XVIII – lea erau cunoscute multe tarafuri de lăutari. La 1786 deja se vorbea în mod obişnuit despre meşteşugul lăutăriei. Orice curte boierească trebuia să aibă…