Spune-mi ce limbă vorbești ca să-ți spun cum ești

MEAP va posta câteva articole dedicate Zilei Europene a Limbilor, ocazie cu care vom aduce în discuţie teme precum: comportamentul şi limba, tipologia limbilor Europei, limbile periclitate şi dispărute, plurilingvismul în România, Dobrogea, Deltă etc.

Ziua Europeană a Limbilor – 26 Septembrie 2013

Această zi celebrează diversitatea lingvistică, capacitatea de pluralism și învătarea de limbi străine. Manifestarea este organizată de Consiliul Europei și Comisia Europeană și a debutat în anul 2001, cu ocazia Anului european al limbilor vorbite. Lista evenimentelor organizate la nivel european o găsiți aici.

Obiectivele acestei manifestări sunt: sensibilizarea publicului față de plurilingvism în Europa, cultivarea diversității culturale și lingvistice și încurajarea învățării limbilor străine de către toți europenii, la școală sau în afara acesteia.

Respectul pentru diversitatea culturală și lingvistică și învățarea limbilor străine pentru toți reprezintă principii fundamentale ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene. Capacitatea de a înțelege și de a utiliza mai multe limbi străine îi ajută pe cetățeni să își valorifice pe deplin potențialul, atât pe plan social, cât și pe plan profesional. Competențele lingvistice sunt esențiale pentru egalitate și integrare. Ținând seama de tendința actuală privind creșterea mobilității, globalizarea economiei și tendințele economice în continuă schimbare, necesitatea de a învăța limbi străine și de dezvoltare a educației multilingve și interculturale este mai evidentă decât oricând. (fragment din Declarația comună a Consiliului Europei și Comisiei Europene pentru marcarea celei de-a zecea aniversări a Zilei Europene a Limbilor – 26 septembrie 2011)

Aș adăuga și respectul față de expresivitatea lingvistică, față de limbile ce dau consistență grupurilor etnice, față de limbile care au sau care și-au creat o muzicalitate, față de limbile minoritare  și față de limbile care pier (6 idiomuri pe zi la nivel global, după Ethnologue). Statistic, Europei îi revine doar 4 % (adică 284 din 7105) din totalul limbilor și dialectelor vii vorbite pe glob, unele dintre acestea fiind grav periclitate.

De aceea, consider lăudabil proiectul celor de la Google și Alliance for Linguistic Diversity (endangeredlanguages.com), prin care se încearcă, prezervarea unor limbi sau dialecte, cel puțin ca martori vizuali – auditivi.  Ar fi păcat ca peste 50 de ani să vorbim toți aceeași limbă. Ar fi plictisitor și poate că ne-am înțelege mai puțin decât acum. În plus, am fi toți la fel și iată de ce:

Cum ne influențează limba pe care o vorbim comportamentul?

Fiecare limbă implică un cod lingvistic, un cod de comportament și un cod de comunicare. Limba, regulile culturale, normele etc. influențează modul de intepretare a ceea ce vedem și ceea ce ni se întâmplă. O serie de date argumenteză faptul că între cum vorbim, cum apreciem lumea înconjurătoare și cum ne comportăm există o relație directă (doctrina determinismului lingvistic). Lera Boroditsky a realizat cercetări comparative între engleză și mandarină la nivelul concepțiilor despre timp.

În prezentarea sa pe TED. com, economistul comportamental Keith Chen a încercat să răspundă întrebării Îți poate afecta limba capacitatea de a economisi banii? Acesta a divizat limbile în futured languages / limbi cu timpul viitor (verbul la viitor are formă diferită decât la trecut; ex: engleza, româna, rusa etc.) și futureless languages / limbi fără timpul viitor (verbul are aceeași formă la viitor și prezent; ex: chineza, germana, japoneza). 

Keith Chen precizează că modul în care vorbești despre timp îți afectează capacitatea de salva veniturile. În cazul vorbitorilor de futured languages, timpul este tăiat mental în două părți distincte: prezentul și viitorul (mai mult sau mai puțin îndepărtat), ceea ce duce la o capacitate mai mică de economisire.

Se pare că vorbitorii limbilor cu verbe fără divizare a spectrului temporal (trecut – prezent – viitor) au cu 30 % mai mult capacitatea de a economisi venituri per an față de vorbitorii care fac distincția dintre prezent și viitor prin uzanța verbelor. Poți găsi mai multe detalii despre ipoteza economico – lingvistică a lui Chen în The Effect of Language on Economic Behavior: Evidence from Savings Rates, Health Behaviors, and Retirement Assets.

Folosirea timpului viitor; Sursa: blog.ted.com

Pornind de la corelația economisire – limbă, Chen și-a extins și argumentat conceptul în domenii comportamentale diverse (de exemplu fumatul sau sexul protejat).

Care sunt limbile Europei?

În lucrarea The languages and linguistics of Europe : a comprehensive guide, editată de Bernd Kortmann, Johan van der Auwera © 2011 Walter de Gruyter GmbH & Co. KG, Berlin/Boston este prezentată tipologia limbilor europene, mergând mai ales pe principiul repartiției geografice.

Limbile Europei; sursa: mappery.com

Limbile baltice, ramură a celor indo-europene cuprind două limbi vii: letona (atestată în secolul al XVI-lea, standardizată literar la sfârșitul secolului al XIX-lea) și lituaniana (atestată în secolul al XVI-lea, standardizată literar la începutul secolul XX) și o limbă dispărută: prusaca veche (dispărută în secolul al XVIII-lea).

Limbile celtice moderne sunt clasificate în: limbi britanice sau p-celtice (Welsh – velșă, Breton – bretonă, Cornish – cornică) și limbi galice sau q-celtice (Irish – irlandeză, Scots – scoțiană, Gaelic – galică, Manx).

Limbile germanice sunt vorbite în prezent în Europa din Nord și Centrală. Acestea sunt: islandeza, feroeza, norvegiana (cu cele două varietăți: Riksmål/Bokmål și Nynorsk), suedeza, daneza, frizona, olandeza, luxemburgheza, germana și engleza.

Limbile latine / romanice principale pot clasificate în funcție de arealul ocupat astfel: limbi ibero – romanice (portugheza, galiciana, spaniola), galo – romanice (occitana, franceza, franco – provensala), italo – romanice (italiana, sarda, reto – romana) și balcano – romanice ( româna și dialectele sale; varietatea moldovenească din Republica Moldova) și limbile de trecere între diferite arii teritoriale: catalana (între ibero – și galo – romanice) și dalmata (dispărută la sfârșitul secolului al XIX-lea; între italo – și balcano – romanice). Ortografia acestora folosește alfabetul latin, româna a folosit scrierea chirilică până în secolul al XIX-lea, iar landino – varietate spaniolă vorbită de evreii sefarzi folosește parțial alfabetul ebraic.

Clasificarea limbilor latine; sursa: geocurrents.info

Limbile slave constituie o ramură a limbilor indo – europene, vorbite în Centrul și Estul Europei, Balcani și teritorii din Nordul Asiei. Din punct de vedere socio – lingvistic, ele se pot împărți în limbi standardizate care funcționează ca limbi de stat (poloneza, ceha, slovaca, belarusa, rusa, ucraineana, slovena, sârba/croata/bosniaca, macedoneana, bulgara) și limbi cu un grad mic de standardizare (cașubiana, soarba de jos și de sus, rusina).

Limbile caucaziene prezintă cea mai mare diversitate. Există trei familii de limbi endemice: în Caucazul de Sud (georgiana, migreliana, laza, svana), în Caucazul de Vest (cabardina, adîga, abhaza, abazina și ubîha – acum dispărută), în Caucazul de Est (grupul nah: cecena, ingușa, bațbi; grupul țez: țeza, hvarșina, gunziba, ghinuha, bejtina; limba avară; grupul andic: anda, ahvaha, bagvalina, botliha, caratina, ceamalina, godoberina, tindina; limba lacă; grupul darghin – o clasificare: acușina, gapșimin-butrina, darghina, cadara, mughina, muirina, miureg-gubdena, urahina, țudahara, megheba, cunchina, sanji-ițarina, sirhina, ciraga, haidaca, cubacina, aștina; limba hinaluga; grupul lezghinic: lezghina, agula, tabasarana, rutula, buduha, țahura, crîga, arcina, udina, agvana – dispărută). Ne-edemice sunt în regiune familiile de limbi turcice (azera, kumîca, nogai, karaciai – balcara) și indo – europene (armeana estică și limbile iraniene oseta și tat).

Harta lingvistică a Caucazului, recartografiată de GeoCurrents în colaborare cu cartograful de la Stanford, Jake Coolidge, se prezintă astfel:  

Limbile turcice vorbite în Europa se împart în trei sub-ramuri: cea oghuză sau sud – vest turcică (turca, găgăuza), cea kîpceakă (Kîpceak nordice: tătara, bașchira; Kîpceak vestice: karaima, tătara crimeană, kumîca,  karaciai – balcara; Kîpceak sudice: nohai/nogai) și cea ciuvașă.

Limbile uralice se împart în următoarele grupuri: balto – finic (finlandeza, estona, careliana, vepsa, ingriana, vota/votica, livoniana) și saami (lapona); mordvin (cu două dialecte: Erzya și Moksha); mari (cu două dialecte principale: mari vestică, mari estică); permic (komi/ziriana, udmurta/votiaca); ugric (ungara, ob-ugrice: mansi sau vogula, ostiaca); samoyed (samoyed nordice: neneta, eneta, nganasana; samoyed sudice: selkupa și alte limbi dispărute).

Limba albaneză constituie o ramură separată a limbilor indo – europene, având două varietăți dialectale Gheg (în Nord) și Tosk (în Sud),

Basca este singura limbă pre – indo – europeană ce a supraviețuit populărilor indo-europene, nefiind relaționată cu altă limbă din zonă. Dialectele limbii basce sunt: biscaian, gipuzkoan, lapurdian, suletin, navarez de sus și de jos.

Limba greacă modernă este utilizată ca limbă de stat în Grecia, iar greaca cipriotă în Cipru.

Limba malteză este singura limbă semitică din Europa cu statut de limbă de stat.

Limba romani este singura din familia indo – ariană vorbită exclusiv în Europa.  Astăzi, este una dintre cele mai vorbite (după numărul de vorbitori) limbi minoritare din Europa. Dispersia geografică și contactul cu alte limbi a generat o varitate de dialecte: grupul nord – vestic, nord – estic, central, vlax (voievodino – transilvan) și balcanic.