Magia sărbătorilor (II) – Paștele


Bine a-ți venit. Poftiți! Poftiți! Nu vă sfiiți. Hai mai bine luați loc și ascultați poveștile lui moș Vasile, căci el prin multe locuri a umblat și multe minunății a mai aflat.

Cică-n prima Luni din Postul Mare,când încep Câșlegile, prin Brănești, flăcăii se adună în două cete de Cuci. Nu știți ce-s Cucii? Păi sunt mascații pe care-i vedeți voi aici. Îs colorați nevoie mare și-s îmbrăcați în haine de sărbătoare. Doamne, dar ce gălăgie mai fac când sună din clopote! Se ating cu săbiile și fac înconjurul satului. Pentru ce? Păi pentru belșug, pentru a fi feriți de rele. Se adună apoi la fântână, unde-i așteaptă Mireasa, care-i stropește strașnic cu-n mănunchi de busuioc muiat în apă, apoi dă cu apă și-n cele patru zări. La sfârșit, Cucii se adună în vatra satului își pun armele în cruce și-și jură pace… până la anu’.

D’apăi prima săptămână din post se numește și Caii lui Sântoader. Bătrânii pomenesc de niște îngeri în formă de cai albi, vineți sau negri ce interzic șezătorile și petrecerile din timpul Câșlegilor. În aceste zile nu se țesea, nu se torcea, nu se făcea nimica de teama Sântoaderilor. Dar să știți că unele femei se încumetau să lucreze și dacă li se îmbolnăveau copiii, îi puneau sub o copaie și treceau cu caii peste ei… Așa am auzit, așa vă zic și vouă.

Fetele și feciorii, ca să aibă părul des și frumos precum coada calului merg la ieslele cailor, sâmbătă, înainte de răsăritu’ soarelui, și iau o mână de fân. Se spală cu acea fiertură și spun: Toadere, Sântoadere, dă cosița fetelor ca și coada iepelor. Iar flăcăii: Pletele flăcăilor, ca și coama cailor.

Amu…, timpul trece, oamenii postesc… unii se mai veselesc… și vine o zi mare, Duminica Floriilor. Dar stați să vedeți ce fac fetele, ghidușele. Se adună la casa uneia, își pun podoabele într-o căldare cu apă și, pe nevăzute, scot inelele sau cerceii. Cea a cărei podoabă iese de trei ori, este aleasă goghie sau surată mare. La ea o să fie petrecere mare, cu toate fetele, a doua zi de Paști!

De Joia Mare e timp de amintit de cei plecați într-u veșnicie. Oamenii fac focuri, pentru ca sufletele morților să se încălzească și dau de pomană. Să se bucure și acum de toate cele ce le-au avut cât au trăit. Se face și pom, ca la mort, cu colaci rumeniți în cuptorul din curte. Pomul îi va umbri și-i va adăposti.

Tot în Joia Mare se vopsesc ouăle pentru Paști. Ele se fac scrise sau împestriţate, muncite şi roşii. Ouăle muncite sunt cele încondeiate pe galben, pe alb, pe roş şi ale căror desene sunt de diferite colori, iar câmpul rămâne tot alb sau galben ca dintâi. Pe ouă se scriu creasta cucoşului, laba găinei, laba broaştei, talpa gâştei, coarnele berbecului, urechea iepurelui, cârligul ciobanului, soarele, luna, steaua, frunza bradului şi a stejarului, brâul popei şi brâul Maicii Domnului, crucea Paştelui şi multe altele.

Urmează noaptea Învierii, când, cu mic, cu mare, toată suflarea satului merge la biserică. Sfințesc din tot ce-au pregătit: ouă și cozonac, pască, miel, brânză, pește, dar și busuioc, usturoi, unt, tămâie… că-s bune de leac. Apoi vin acasă, cu lumânări aprinse în mână și cu lumină în suflete. Înainte de a ne așeza la sfânta masă, mama pune într-un vas un ou sfințit cu-n bănuț de argint și toți din casă se spălau pe față cu apa ceea și se ștergeau cu prosop nou. Mă întrebați de ce? Păi ca să fie roșii în obraji ca și coaja oului, adică sănătoși și curați la suflet ca și argintul.

Dar să vă mai spun ceva… Când eram eu flăcău în noaptea de Înviere păzeam toaca cu fârtaţii mei. Noi făceam foc, colo lângă biserică, alţii păzeau toaca cimitirului. Şi-apăi stăteam, treji toată noaptea. Să nu care cumva să se întâmple poznă, să adormim, că veneau alţii, din alt sat, şi ne furau toaca. Şi-apoi s-o răscumpărăm, ne trebuiau atâtea ouă roşii câte să-nconjori toaca. Şi era rușine mare că ajungeam de râsul mândrelor.

D’ apoi în Lunea Paștelui se alegea și cel mai bun plugar. Cine ieșea primul la arat, cam pe la Mucenici, de 9 martie, ăla era ales de staroste. Și-l plimbau neică pe grapă de era mai mare dragul să-i privești. Veselie multă mai era… Nu mai spun că era dus la râu și udat bine să se coboare mana asupra satului și să fie bine pentru toți.

Ehehei! dar ia stați puțin să vă povestesc ce făceau mândruțele cam în a treia joie după Sfintele Paşti. Ele se făceau paparude, pentru ploaie şi roade bogate. Se îmbrăcau cu frunze de bujor şi cu tot  felul de verdeţuri și mergeau pe ulițe, intrau în curțile oamenilor și cântau cam așa…

Vai de bătrânețile mele că uitam să vă spun de  Caloian. Acolo să vedeți haz de necaz. În a treia marţi după Paşti, pe alocuri joi, ca să dea bunul Dumnezeu ploaie, se făcea o păpuşă, se împodobea cu coji de ouă roşii, o jeleau şi o îngropau. După câteva zile o dezgropau şi-i dădeau pe apă tot jelindu-l. Bătrânii spuneau că aşa cum curg lacrimile şiroaie, aşa să curgă ploaia şuvoaie. Şi nu trecea mult şi chiar ploua.

Ascultați de-un om bătrân ce are să vă zică acum. Timp de nouă joi după Paști nu se lucra neam. Erau Joile Oprite sau Joile Seci. Fetele lăsau furcile din mână, înveleau roata de tors ca nu cumva să le sară-n ochi și doar – doar or mai toarce nițică lână. Se țineau aceste zile să nu trăsnească sau să nu dea cu piatră că mare păcat mai era de recoltă.

Timpul trece-n zbor iar la patruzeci de zile după Paști, tot într-o joi, se sărbătorește Ispasul sau Înălțarea. După slujba de la biserică se făceau târguri de oale că urmează Moșii de Vară, când se-mparte orez dulce și ale bunătăți în străchini de lut și cu linguri de lemn. Prin alte sate, de Ispas, fetele veneau la târg pentru a-și etala zestrea. Că doar așa puteau arăta cât de harnice au fost. Și aduceau mândrele fel de fel de covoare, care mai de care mai colorate și mai muncite, cu motive cât mai complicate și cât mai frumos lucrate.

Ar mai fi multe de spus căci mare e înțelepciunea neamului nostru și nu-i loc într-un muzeu să o cuprindă.

Și chiar de timpurile s-au schimbat, viața însăși s-a schimbat… să știți că undeva, cineva mai crede că poate să îmbuneze vremea și natura, să/și apere vii și morți, casa și neamul doar prin credința lui. Voi dragii mei, în ce credeți?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s