În timp de poveste… la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară


Timpul se scurge continuu în zi de sărbătoare sau orice zi trecătoare. S-au inventat şi ceasuri să-l măsoare, s-au privit şi umbre în cercuri desenate pe nisip, nisipul curgând în clepsidre, dar timpul nu s-a oprit.

S-au ţesut istorii, legende, poveşti, basme despre tine, despre mine, şi chiar despre El – timpul. Expoziţia transpune vizitatorul într-un timp de poveste, în care totul este posibil, eroii luptă pentru onoare şi dreptate, iar răul este întotdeauna învins.

Vei afla, de ne vei vizita, despre: prostia omenească şi sfaturile omului înţelept, ajutorul fermecat al babei, lupta dintre erou şi zmeul cel rău, Prâslea cel Voinic şi merele de aur, modestia fetei moşneagului, punguţa cu doi bani, cele cinci pâinici, isprava lui Roman Năzdrăvanul, pozna cumetrei vulpi sau povestea celor trei rodii aurite.

Povestitorul: A fost odată ca-n poveşti,

A fost ca niciodată,

Când timpul puteai să-l opreşti,

Sau să te-ntorci în timp îndată…

E timp pentru depănat poveşti!

Şi-am purces călare / În satul cutare / Unde cineva / Tare se văita:

Bunica: Maică, măiculiţa mea,

Ce năcaz ne-o aştepta!

Sarea că de va cădea…

Pe copil l-o vătăma!

Eroul: Bătrână, bătrână,

Asta nu-i a bună!

Dar ce treabă are

Copilul cu drobul de sare?

Prostia omenească – Ion Creangă

Şi-am plecat îndată / Pe cărarea fermecată / Într-alt sat uitat de lume / Şi de legile străbune.

Gospodarul: Doamne ’geaba mi-ai dat tu rod

Căci nu pot urca nucile-n pod!

Mă tot chinui cu furcoiul

Dar tot cad, lua-le-ar roiul!

Eroul: Nene tare eşti gospodar…

Dar nu prea ai tu habar

Că de coş vei folosi,

Treaba  iute-ai isprăvi!

Prostia omenească – Ion Creangă

Şi-nainte cu poveste / Că de-aicea mult mai este / Mers-am noi încă vreun ceas / Când călare, când la pas / Când deodată iese-n cale / O bătrână vrăjitoare.

 Baba: Dragul mamei fecioraş,

Văd că ai cam mult necaz

Calul ţi s-a rebegit,

Hamul ţi s-a ruginit.

Povestitorul: Şi-a făcut baba-o vrajă

Când nimeni nu sta de strajă

Calul s-a înzdrăvenit

Hamul parcă s-aurit

Zâna Zorilor – Ioan Slavici

Şi-am plecat de-ndată

Prin pădurea fermecată…

Şi am traversat-o toată

Când deodată, bucălată,

Văzui pe Ileana ferecată!

Albă, dalbă fată,

Vie şi frumoasă,

Blândă, răcoroasă

Cu chip luminos,

Cu trup mlădios,

Cu păr aurit,

Pe umeri leit.

Pădurea fermecată

Ileana: Prinţul, prinţişorul meu

M-a prins aici un zmeu rău,

În temniţă m-a aruncat

Cu el de nu m-am luat!

Ileana Cosânzeana

Povestitorul: N-apucă atunci să spună

Nici de tată, nici de mumă,

Căci deodată, cetatea

Se cutremură toată.

Zmeul: Simt miros de om viteaz!

Hai să te văd de eşti breaz!

Vin’ aici măi Făt Frumos

Să te sfarăm os cu os!

În săbii să ne luptăm

Sau în luptă dreaptă să ne luăm?

Povestitorul: Şi-a-nceput îndată,

O luptă neînfricată

Ce lumii nu i-a fost dată

Ca să vadă sau s-audă,

Nici să plângă, nici să râdă!

Castelul minunat

Pietrele cutremurau,

Izvoare se retrăgeau,

Copacii în jos picau,

Făt Frumos, cel iscusit,

Pentru zmeu ac a găsit!

Ac de cojoc, cum se spune,

După vorbele prea bune.

Greuceanu – Petre Ispirescu

Povestitorul: Drumul nu s-a terminat,

Căci de-ndată am plecat,

După mărul aurit

Din copacul cel vestit!

Prâslea cel voinic şi merele de aur – Petre Ispirescu

Povestitorul: Dară în lume se ştie

Că nu-i mai mare bogăţie

Decât sfânta modestie!

Căci fata moşneagului,

La sfârşitul veacului

A ales lada cea mai pricăjită,

Însă de bogăţii întregită.

Iară fata babei,

Mânată de trufie,

A ales o ladă

Plină, plină de urgie. 

Fata babei şi fata moşneagului – Ion Creangă

Povestitorul: Un moşneag cocoş avea,

Toată ziua-l îngrijea.

Iară când este furat,

D-un boier mare din sat,

Cocoşul împintenat

Strigă tare-nfuriat:

 Cocoşul: – Cucurigu, boieri mari,

Daţi punguţa cu boi bani!

Punguţa cu doi bani – Ion Creangă

Povestitorul: Dacă înşeli o dată,

Atunci lumea toată,

Are să vorbească

Şi-o să ocăresca

Ca pe cumătra vulpe,

Prefăcută şi vicleană,

Ce-a-măgit cu a ei blană,

Pe ţăranul ce dorea

Caţaveică a lucra

Pentru soţioara sa.

Ursul păcălit de vulpe – Ion Creangă

Dară şi Roman Năzdrăvanul

A-nşelat şi el sărmanul,

Pe zmeul cel dintre văi,

Închizându-l în butoi!

Roman Năzdrăvan – Nicolae Filimon

Ascultaţi şi al meu sfat!

Nu fiţi ca acel fecior de-mpărat

Care a fost blestemat,

Când ulciorul babei a spart,

Să nu poată să se-nsoare

Până nu găseşte trei rodioare.

Aurii, strălucitoare.

Cele trei rodii aurite – Petre Ispirescu

Dacă vreţi să ştiţi urmarea,

Atunci urmaţi-mi chemarea:

Cartea s-o citiţi,

Scrisul să-n grijiţi

Poveştile să iubiţi

Frumuseţi să făuriţi

Să fiţi fericiţi!

Loc de spus poveşti celor mari şi celor mici

Şi acum vă dau de veste,

C-o să ieşiţi din poveste!

Când se termină decorul,

Vă mulţumeşte naratorul!

2 gânduri despre “În timp de poveste… la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară

  1. Pingback: International contest Easter through children’s eyes 2014 | MEAP Tulcea - un blog de muzeu prietenos :)

  2. Pingback: Concursul Internaţional Sărbătoarea Paştelui în ochii copiilor 2014 | MEAP Tulcea - un blog de muzeu prietenos :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s