Poveste de iarnă ’13/’14 – creaţia lui Petre Bărbulescu


Participant: Petre Bărbulescu, clasa a IX-a DLiceul Tehnologic Gheaba Măneciu

Cadru coordonator: Oana Nica

Secțiunea: Creaţie literară

Poveste de iarnă nemiloasă

 În ianuarie, 2012,  a coborât din caleaşca sa de argint măreaţa şi nemiloasa Crăiasă a Zăpezii scuturându-şi mantia grea, strălucitoare şi rece peste ţară.

La câmpie, bătrânii şi bolnavii au rămas îngropaţi în omăt, iar oamenii de bine au săpat tuneluri ca să le ducă lemne, medicamente, apă şi pâine. Dacă solidaritatea umană nu ar fi funcţionat, mulţi ar fi pierit îngheţaţi. Mă uitam la televizor şi lacrimile îmi curgeau fără să vreau din ochi.  Oamenii buni,  înarmaţi cu lopeţi şi târnăcoape erau la datorie. Înfruntau viscolul, se lăsau biciuiţi de zăpadă numai să nu-şi lase semenii îngropaţi sub gheaţa fără bucata zilnică de pâine şi cana de apă sau fără medicamentele de care erau dependenţi. Femeile din sat le aduceau ceai voluntarilor şi astfel, chiar dacă nu se văzuseră niciodată până atunci,  nenorocirea care se abătuse peste ţară îi înfrăţea.

Mă simţeam vinovat că la noi era bine, că puteam admira dantela ţurţurilor ieşită din mâinile Artistului Desăvârşit, că aveam timp să admir chipul palid al lunii în oglinda diamantină a apelor…

Treceam pe sub bolţile de marmură ale podurilor, îmi agăţam privirile de perdelele pădurilor lucrate cu rafinament din mii şi mii de firişoare sclipitoare. În timp ce acolo, în Bărăgan,  oamenii luptau pe viaţă şi pe moarte cu oceanul de zăpadă revărsat peste case, eu admiram dansul nebun al fulgilor de nea în satul meu.

Doar croncănitul corbilor şi urletul flămând al lupilor mă înfricoşau, în rest, norii cerneau linişte peste satul meu, în timp ce acolo, departe se spărsese sita şi se dezlănţuise urgia.

Iarna aceea mi-a demonstrat cât de buni şi de săritori sunt românii.  În iarna aceasta nu am avut zăpadă şi mi-e dor să văd hainele grele şi albe ale munţilor, salba nesfârşită a ninsorii, să experimentez momentele acelea unice de tăcere şi de nemişcare.

Doamna iernii să fie miloasă şi să nu mai îngroape niciodată oamenii în case, lăsându-i fără pâine, apă, medicamente şi lemne!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s