Un tatuaj cât o credință: Crucea la creștinii copți din Egipt


Am vorbit într-un articol anterior despre tatuajul cruciform al bătrânelor aromâne, despre condițiile istorice ale apariției sale, rolul protector și stingerea naturală a fenomenului. Însă crucea ca tatuaj apare în zeci de contexte, din considerente diametral opuse (teamă, exprimare a credinței, rezistență și afirmare a identității, impunere sau apărare).

De data aceasta, vom aborda un subiect încă activ ca performare (pe fondul situației tensionate dintre creștini și musulmani, care îmbracă o formă extremă, dură, violentă): tatuajul sub formă de cruce la ortodocșii copți din Egipt și Nordul Africii. Cea mai veche referință europeană despre tatuajul copților datează din 1612 și vine din partea scoțianului William Lithgow.

După unele teorii, practica a fost inițiată în urma impunerii de către islamici a tatuării încheieturii mâinii drepte a egiptenilor de religie coptă, pentru a distinge mai bine kuffār (necredincioșii) printre musulmani. Aceasta a înlocuit vechea reglementare prin care, copții erau obligați să poarte cruci foarte mari în jurul gâtului (până la 20 Kg), de la care a venit și apelativul de oase albastre3adma zarqa, deoarece cordonul crucii le învinețea zona claviculei.

Deși reglementarea islamicilor a fost de scurtă durată, între copți a apărut o solidaritate între toate categoriile sociale și mai ales dorința de a-și exprima credința în Hristos prin semnul permanent al crucii. Astăzi, felahii (țăranii) egipteni investesc tatuajul cu funcții de filacteră, ca protector împotriva deochiului, duhurilor rele și bolilor. 

Acest tatuaj este realizat și astăzi, mai ales la copii (uneori după 40 de zile de la naștere, după botez).  Nora Stene afirmă în lucrarea Becoming a Copt: The Integration of Coptic Children into the Church Community. In Between Desert and City: The Coptic Orthodox Church Today (1997) că pe lângă caracterul protector (împotriva deochiului), tatuajul este un marker al identității creștine și a exprimării acesteia într-o majoritate islamică. Dacă la început copiii sunt tatuați la cererea părinților, de multe ori aceștia își înnoiesc crucile, când ating vârsta la care intră la școală.

Foto 1

Sursa foto: ishtaproductions.com

Otto F. A. Meinardus adaugă în Christian Egypt, Faith and Life (1970) că de obicei crucea este destul de mică (1 cm / 1 cm), poziționat la încheietura mâinii drepte, cu posibilitatea ascunderii sau dezvăluirii acestuia. Cu timpul, copilul învață că dezvăluirea identității creștine poate fi problematică, iar ceea ce este valorizat de familie sau biserică poate fi condamnat la școală sau în contexte sociale. Un cunoscut cântecel copt pentru copii începe astfel:

Sunt un creștin, un creștin / (Privește-mi) tatuajul de pe mână.

Foto 2

O altă explicație a însemnării copiilor de mici este aceea că astfel ei sunt protejați de răpire și creșterea ulterioară în familii musulmane, în legea Islamului. 

Foto 3

Foto 4

Sursa fotografiilor 2, 3, 4: giuliopaletta.photoshelter.com

Bărbații și adolescenții egipteni copți își tatuează pe braț scene mari și complexe, de exemplu, Hristos în glorie (foto 4).

Chiar dacă pentru noi tatuarea unui copilaș pare o practică extremă, pentru ei este o modalitate de supraviețuire, de exprimare și de multe ori de martirizare. Reprezentanții bisericii copte din Egipt sunt neutri, nici nu condamnă, nici nu încurajează fenomenul, spre deosebire de cei din Etiopia, care își exprimă clar apartenența religioasă.

Foto 5

Sursa foto: copticliterature.wordpress.com (Courregesg, 2011)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s