Pe urmele ultimelor fecioare – bărbat din Balcani


Balcaniul constituie un adevărat laborator etnologic în aer liber, plin de surprize și provocări, dar și de erori de judecată și terenuri eșuate. Subiectul despre care vom discuta în această postare s-ar putea încadra unei etnografii a situațiilor excepționale, prin raritatea actuală și prin extremismul alegerii individuale. Să-i spunem așadar pe nume:

Fecioara – bărbat sau alegerea unei femei de a trăi în „pielea” unui bărbat

Priviți cu atenție personajele din trailer-ul documentarului He/She/He a lui Jill Peters. Prima încercare de a categoriza acele chipuri în semnul genului (masculin sau feminim) te poate duce mai departe de adevăr decât ai crede. În primă instanță judecarea este vizuală pe baza unor coduri (vestimentar, fizionomic, comportamental, habitual). 

Personajele principale nu sunt de fapt bărbați, ci femei care au ales sau le-a fost dat să trăiască în postura unui bărbat. Dacă transferuri de rol există destul de des chiar și în societatea noastră (de exemplu văduva care devine capul familiei și gospodăriei), aici transformarea merge până la identificarea din punct de vedere fizic și mental cu sexul opus. Apare și necesitatea celibatului, de obicei dublat de virginitate. 

Virginele jurate pot fi incadrate geografic în arii patriarhale, cu organizări de tip kin – trib, din Muntenegru, Kosovo, Metohia și Nordul Albaniei. Din punctul de vedere al populației s-au observat astfel de cazuri la sârbi, muntenegreni și albanezi, ortodocși, catolici sau musulmani. Totuși este posibil ca astfel de cazuri să apară și în alte regiuni sau țări.

Se presupune că acest fenomen este legat de Kanuni I Lekë Dukagjinit (Kanun), un cod de cutume, care reglementa căsătoria, familia, statutul bărbatului și femeii în societate, tipologia muncilor pentru cele două sexe etc. 

În societățile tradiționale din sudul spațiului balcanic, acolo unde nu existau moștenitori de parte bărbătească, apărea posibilitatea ca o fată/femeie să declare că devine bărbat, sau chiar părinții o declarau băiețel încă de la naștere. Ea trebuia să se îmbrace și să se comporte ca un bărbat, având și aceleași drepturi (inclusiv să poarte ceas sau să voteze). Trebuia în schimb să-și jure virginitatea. De aceea ele se numesc VIRGINE JURATE, virgjinéshë (Albania) tobelija (Bosnia), tybeli (Kosovo),  sadik (pentru cele musulmane) etc. Pentru alte detalii, puteți citi cartea  Women Who Become Men: Albanian Sworn Virgins de Antonia Young.

Predrag Šarčević  identifică în articolul Sex and Gender Identity of “Sworn Virgins” in the Balkans două tipuri de virgjinéshë: cele crescute din copilărie precum băieții și cele care, la un moment dat, se reconstruiesc din punct de vedere psihologic în postura de bărbat.

René Grémaux pune în discuție subiectul acestei inversări de gen și rol în Mannish women of the Balkan mountains: Preliminary notes on the „sworn virgins” in male disguise, with special reference to their sexuality and gender-identity.

Încă de la mijlocul secolului al XIX-lea s-au întâlnit / documentat situații de celibatare (de preferabil virgine) care au adoptat îmbrăcămintea bărbătească, ocupațiile bărbătești, s-au comportat ca niște bărbați și au fost recunoscute public ca atare.

Iată câteva cazuri descrise de René Grémaux:

Cazul Mikas: Doctorul sârb Milan Jovanović Batut l-a întâlnit la Mikas Milicev Karadzic (1862-1934) pe când era soldat în armată, în satul muntenegrin Žabljak. A aflat cu stupoare de la comandant că de fapt Mikas este femeie, numită inițial Milica. La întrebarea legată de ascunderea menstrelor, Mikas a răspuns că de la 13 ani nu mai are, fapt ce l-a uluit pe doctor și l-a îndemnat să declare că Am realizat că întreaga ei natură s-a schimbat … A fost aici vorba de voință,  sau s-a produs  prin forță sau obișnuință?

În anul 1929 etnografa croată Marijana Gušić a încercat zadarnic să o / îl intervieveze. Din sursele apropiaților aceasta a aflat că Milica s-a proclamat băiat pentru a păstra casa, inima și lumina familiei după moartea taălui său. Ca băiat avea drept la succesiune. 

Milica era numită de comunitate (în unele cazuri refractară acestei situații) ostajnica (cea care rămâne = femeie nemăritată care rămâne în casa tatălui) sau muskobanja (femeie ca bărbatul).

Statutul său necesita virginitatea, în caz contrar având ca pedeapsă lapidarea (uciderea cu pietre). 

Sursa foto: zagria.blogspot.ro

Cazul Tonë: Pe 17 iunie 1971 în cimitirul din Tuzi a fost înmormântată în haine de bărbat Tonë Bikaj (1901 – 1971), o virgjineshtë (fecioară jurată). Tonë aparținea populației predominant catolice Kelmënd din ținuturile montane de la granița Muntenegrului cu Albania de Nord. După moartea celor doi frați mai mici, ea s-a hotărât la vârsta de 9 ani să devină el, fiu și frate pentru părinții și surorile sale. A promis să nu mărite niciodată și a început să poarte haine bărbătești. Schimbarea nu a presupus totuși și adoptarea unui nume masculin. În timp, Tonë și-a schimbat vocea, modul de vorbi, postura și comportamentul, încât era dificil de a o deosebi de un bărbat.

A participat la evenimentele familiale și comunitare în calitate de bărbat, cânta vocal și instrumental, fapt considerat impropriu femeilor în societatea albaneză.  

Sursa foto: zagria.blogspot.ro

Cazul Stana: Aceasta trăiește într-un sătucul montan Šavnik din centrul Muntenegrului. Ea a preluat activitățile masculine legate de păstorit, formându-se o relație de tip frate – surori. Pentru mai multe detalii biografice, citiți lucrarea lui René Grémaux.

Sursa foto: blic.rs

În toate aceste cazuri, trecerea de celaltă parte a genului s-a produs cu binecuvântarea părinților sau bunicilor, într-un moment de criză ce amenința casa – familia (lipsa unui moștenitor pe linie bărbătească).

Interesant este faptul că la această trecere, biserica catolică oficia un ceremonial, descris de autorul sârb Branislav Nusit: Fata mergea la preot care îi tăia părul, oficia o slujbă, o îmbrăca în haine de bărbat și îi dădea un nume masculin. Astfel, noul bărbat era considerat o călugăriță catolică. 

În continuare puteți vedea câteva virgine jurate din Albania fotografiate de Jill Peters.

© Jill Peters

© Jill Peters

© Jill Peters

Unii cercetători tratează fenomenul ca transsexualism, lesbianism mascat, travestism. Poate că din punct de vedere al studiilor de gen au parțial dreptate. Eu văd însă, ca și în situația tatuajului – cruce de la aromâni, o încercare de supraviețuire, nu individuală, ci a familiei în sine, după o situație limită. Această asumare a virginității / celibatului o cred necesară pentru că o sarcină ar fi desconspirat secretul și ar fi readus bărbatul social în starea de femeie și mamă biologică. 

Un gând despre “Pe urmele ultimelor fecioare – bărbat din Balcani

  1. Pingback: Fecioarele-bărbat, situația excepțională din Balcani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s