Festivalul Tarafuri şi fanfare – 31 August şi 1 Septembrie 2013


O iniţiativă importantă de nişă este a VIII-a ediţie a Festivalului Tarafuri şi fanfare, care se va desfăşura pe 31 August şi 1 Septembrie 2013 în spaţiul ofertant al Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti din Bucureşti.

Organizatori: Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă şi Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti

Parteneri: RATB, Hotel Triumf, Hanul La Barieră/La Hâncu, RNMR, Asociaţia Muzeelor în Aer Liber din România

Parteneri media: Radio România, Radio România Actualităţi, Radio România Bucureşti FM, Radio România Cultural, Radio România Antena Satelor, Jurnalul Naţional, Antena 3, Flacăra lui Adrian Păunescu, onlinegalery.ro, Calendar Evenimente, The Epoch Times România, Bucureşti Herald, TV City, Şapte Seri, Agerpres.

Program – proiect finanțat deAdministrația Fondului Cultural Național

Amfitrion: Grigore Leşe

Vor performa în aceste zile: Taraful din Goicea (Dolj), Fanfara din Dârvari (Mehedinţi), nea Costină, lăutaru’ din Cezieni (Olt), muzicanţi şi horitori din Maramureşul Voievodal, Fanfara din Boroaia (Suceava), Comunitatea din Vinerea (Alba), Taraful Gorjului, Taraful din Soporu de Câmpie (Cluj), Fanfara din Lăpuşnicu Mare (Caraş Severin) şi Taraful din Ianca (Olt).

Despre fanfare şi tarafuri

Domnul Marian Lupaşcu, de la Institutul de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu, prezintă formaţiile instrumentale în capitolul Folclor muzical din Repertoriul Naţional de Patrimoniu Cultural Imaterial I, apărut în 2008 sub egida CIMEC.

Taraful are în componenţă între 2 şi12 instrumentiști și unul sau mai mulţi soliști vocali. Nucleul este format din vioară-cobză (chitară), putându-se adăuga vioara acompaniatoare/viola, cobza/ţambalul, violoncelul/contrabasul și, zonal: acordeon, clarinet, dairea (vuvă), fluier, saxofon, taragot, tobă, trompetă.

Performerii sunt lăutari (semiprofesioniști sau profesioniști). În cadrul tarafului există mai multe roluri:

  • Primașul este conducătorul tarafului, cu rol de solist, cântă melodia cu vioara, adeseori și cu vocea, stabilește repertoriul, coordonează interpretarea, angajează taraful, împarte plata. 
  • Contrașul sau contralăul (subordonat) are rolul de acompaniator, cântă timpii neaccentuați cu viola. 
  • Guristul, cântăreață, solistul vocal (subordonat) cântă melodia vocală, face anunțuri, primește comenzi. 

Fanfara are în componență între 5 şi 12 instrumentiști. Nucleul este format din eufoniu, fligorn, tobă, trompetă, tubă. Se pot adăuga: clarinet, saxofon, diverse tipuri de fligorni. Instrumentele solistice (trompetă, clarinet) pot fi dublate.

Performerii sunt lăutari (semiprofesioniști sau profesioniști). 
Șeful fanfarei are statut de conducător, cu rolul de solist, cântă melodia cu trompeta, stabilește repertoriul, coordonează interpretarea, angajează fanfara, împarte plata.

O succintă (şi incompletă) istorie a fanfarelor

Fanfarele populare constituiau o tradiţie răspândită în întregul spaţiu balcanic. În cadrul unui sat puteau exista mai multe formaţii de instrumentişti care concurau pentru a anima sau nuanţa diverse cadre festive familiale (nunţile, plecarea băieţilor în armată, circumciziile la populaţiile turcice, chiar şi înmormântările), dar şi cadrele sociale (întâlnirile bărbaţilor la cafenea sau horele).

Muzica fanfarelor nu poate fi disociată de dans, element definitoriu al culturii muzicale balcanice şi aspect esenţial al sărbătoririi unui anumit eveniment.

Evoluţia fanfarelor este direct legată de introducerea în spaţiul balcanic a instrumentelor occidentale de alamă de origine militară, după primul război mondial.

În acea perioadă fanfarele erau heteroclite, instrumentele tradiţionale coexistând cu cele recent introduse. Instrumentarul unei astfel de fanfare populare cuprindea: trompeta, clarinetul, vioara, acordeonul, cimpoiul. 

După al doilea război mondial, dar mai ales din anii ’60, fanfarele populare sunt compuse preponderent din instrumente de alamă: una sau două trompete, unul sau două saxofoane, instrumente din familia tubei şi cornului, o tobă mare. 

Mai multe informaţii  despre evenimentul recomandat de blogul MEAP găsiţi pe site-urile muzeul-satului.ro şi jurnalul.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s