Cele 2000 de povești ale Deltei


Continuul freamăt de ape amestecate cu nisipuri alese din anticele roci ale Europei naşte oricând teritorii, povești și iubiri la îmbrăţişarea Dunării cu Marea. O deltă blamată de unii, puțin cunoscută de alții, capricioasă, delicată și periculoasă… dar frumoasă, își descoperă adevărata față doar celor ce-și doresc acest lucru cu adevărat.

O lume a paradoxurilor îşi lasă jos cortina încă de la începutul călătoriei. Aici poţi vedea un deşert înconjurat de ape, un paradis ce spală păcatele vechiului continent, o frumuseţe înţepătoare şi un spaţiu al bogatului sărac sau săracului bogat. Metafore ale unei realităţi relative şi/sau personale, percepţiile aspectelor precedente te determină să IUBEŞTI definitiv sau să URĂŞTI delta din prima.  Şi delta face la fel cu tine… te ocroteşte, te alungă sau se adaptează cu tine. 

Am cunoscut persoane ce aşteptau în deltă şi în pădurea Letea maimuţe ce atârnă de liane tropicale sau măcar o turmă de mustangi hrăpăreţi. Am precizat această întâmplare deoarece, înainte a merge în deltă este necesară o etapă de documentare privind resursele naturale, obiectivele culturale, posibilităţile şi condiţiile de cazare, normele şi comportamentul prietenos cu mediul. Sursele de informare pot fi şi ele destul de nesigure (mass-media îşi fabrică realitatea în funcţie de necesităţi, ghiduri turistice făcute din birou sau neactualizate etc.), de aceea vă recomand răbdare şi inteligenţă în căutare. Aşteptările deşerte, nebazate pe realităţile zonei, determină o excursie sterilă şi o experienţă de vizitare nefericită.

Pădurea Letea

Sunt atâtea povești despre deltă (multe trăite, multe auzite) încât mi-ar trebui ani să le aştern şi mult stuf tăiat să le suporte greutatea. Vă voi dezvălui sumar doar câteva dintre cele 2000 de poveşti ale Deltei, restul dorind să vă devină întâmplări.

  • Într-o iarnă, acum mulţi ani, o crescătorie din Ucraina a dat faliment. Au scăpat atunci mii de nurci care au trecut Dunărea îngheţată şi au ocupat satul. Nimeni nu mai văzuse astfel de ciudăţenii… Toţi se mirau şi se ascundeau în case şi era zarvă mare-n deltă.
  • Nimeni nu poate uita ultima vânătoare de lupi. Erau al naibii de răi, atacau curţile oamenilor în sat, rupeau vite, oi, se spune că au atacat şi oameni.
  • Am crescut în copilărie o sumedenie de animale sălbatice: iepuri, fazani, pupeze, păsări de baltă, un câine enot, peşti, brotaci, lipitori. Pe multe dintre ele le-am jelit ca pe oameni şi le-am făcut cruci din papură şi coroane din flori de baltă şi le-am ţinut toate pomenile. La fel de mult am iubit şi pisicuţele, câinii şi puii de raţă, de bibilică sau curcăneii.

Ana Maria şi pisicuţa ei

  • Am cunoscut mai târziu cimitirul multicultural/multireligios din Sulina şi poveştile locuitorilor săi: evrei, turci, lipoveni, români, ucraineni, membri ai Comisiei Europene a Dunării, corsari, prinţese, sinucigaşi într-o iubire sau cei răpuşi de natură.

Doi fraţi greci uniţi întru veci de un destin tragic

  • Am auzit poveşti despre nunţile ucrainene cu o mulţime de druşte (domnişoare de onoare) care cântau la poartă, cu şişche pentru meseni sau cu lejăi pentru a doua zi după nuntă. Lumea se masca şi se mânjea cu funingine pe faţă, se dansa păpurişcaZaicec (Iepuraşul), se plimbau naşii cu căruţa. Şi obiceiurile nu s-au pierdut definitiv. 

Lejăi – colac ritual servit a două zi după nuntă

  • Am fost şi la păscut. Ştiam că oile nu înaintează dacă stau cu faţa în vânt şi le-am părăsit pentru a face baie vreo… 4-5 ore. Aiurea! Le-am găsit într-un târziu, după o revendicare seculară cu un alt cioban. 
  • Nu pot uita colindul de ceată şi pentru biserică, mersul cu Steaua, Pluguşorul şi Capra de la români, mersul cu Vecera şi Melanca de la ucraineni.  Duchidele sau colindeţele erau împărţite în mod egal şi apoi răpite de la cei prea păstrători. Anul Nou era şi prilej de a face calendarul de ceapă, pentru pronosticuri pluviometrice.

Cu Steaua

  • Am fost şi la furat pepeni. Erau mai dulci şi mai mari la vecinul, iar matahalele (sperietori de ciori) sale nu păzeau la fel de bine ca ele noastre. Oficial, gustam prima dată pepeni de Sfinţii Petru şi Pavel. Cu roşii ne băteam când ne săturam de făcut bulion. Luptam pentru harmanul pregătit pentru treierat grâul cu preţul micilor obiecte înţepătoare găsite pe drum.
  • Locul de scăldat preferat era Ricika, o porţiune de canal greblată de bunica pentru a îndepărta ciuhaciche (algă dădătoare de mâncărime). Înotam lalolată cu lişiţele, găinuşele de baltă, broaştele şi lipitorile cele flămânde. Nu ne deranjam deloc. Biodiversitatea trebuie protejată întotdeauna pentru un viitor durabil. Făceam mărgele din nuferi (ştim noi cum) şi ne rostogoleam pe digul din dreptul bălţii. 

Ricika

  • Plângeam la fiecare înmormântare când se arunca găina peste groapă. Sau când se trăgeau focuri de salvă în onoarea unui vânător. Am ținut două lumânări la botezul finilor, una din partea nanului şi alta din partea nanei. Şi am dansat sovonul mirilor după ieşirea din biserică.  Şi alte câte şi mai câte
  • Găseam pe grinduri fel de fel de insecte: năsoase, greieri, călugăriţe, bondari de zi şi noapte, cosaşi, lăcuste, libelule, regina libelulelor, tăuni, regele tăunilor, viespi de glod, cărăbuşi şi multe altele numite sau nenumite.
  • Am pescuit în tihnă şi crapcaras şi zolotuşcă, deşi ultimul este considerat un peşte blestemat. Nu pot să nu vă spun de mâncărurile din peşte savurate: ciorbă de peşte, storceac, saramură, malasolcă, picantă, scordolea, peşte sărat. Ca să nu mai vorbesc despre gustoasele pampuşki, piroşki, varenicki, plăcinte cu cabac, varză şi jumeri, dude, salate cu lucernă şi mediatizata rucola (cine ştia că ea creşte şi aici). 

Piroşki cu brânză

  • Un vin cudric şi o raşpincă întotdeauna înveselesc lumea. Cine ştie a le face e maistru, cine ştie a le bea e maestru. E vreme şi de cântat la harmoşcă, de ascultat poveşti despre nircotaşi, viedme şi alte arătări supranaturale. E moment de amintit de cei dispăruţi fără urmă…
  • Cine bea apă din fântână rămâne legat de aceste locuri până la moarte. Îmi place să cred în această idee. Bicicliști din Germania reiterează periodic drumul Dunării, încadrat de două Păduri Negre: Munţii Pădurea Neagră / Schwarzwald (la izvoare) şi Pădurea Neagră / Caraorman (la vărsare).
  • Când pelicanii se rotesc deasupra satelor e semn de ploaie. Am remarcat şi probat acest lucru.
  • Că oamenii locului sunt prea buni o poate spune multă lume. Sunt buni cu cei buni, dar neiertători cu cei răi. Când doreşti o cană cu apă, dacă nu o primeşti la prima poartă, la a doua sigur îţi vei potoli setea.

V-aş mai povesti multe dar nu doresc a vă plictisi. Vă doresc să descoperiți în călătoriile dumneavoastră licuricii de mare ce aprind noaptea marea la Sulina și Sfântu Gheorghe şi să culegeţi scoici purtate de valuri, apele extra-sărate și ciudatele animăluțe eliberatoare de iod din Anaforul Sărat (comuna C.A. Rosetti), Fundul Babei şi alţi stejari seculari din Pădurea Letea, Suezul cu minunatele adăposturi de pescari apărate de vajnice pisici, lebede ce se prefac rănite pentru a-şi îndepărta inamicii de cuib, călifari ce fac echipă cu vulpile pentru a supravieţui, Bălanii – bătrâne dune acoperite cu Ephedra distachya (sursa naturală a Nurofenului), delicioşii ciulini de baltă şi icrele de nufăr, drumurile schimbătoare pe plaurii înşelători, cerdacele ce străjuiesc solitare grădini pe grinduri, copacii pădureţi plini cu fructe gustoase, turme de oi, vaci şi haite de şacali,  cranii ce protejează curţi şi case. 

Apoi îmi doresc să cunoaşteţi oameni, cu firi şi poveşti de viaţă diferite: mocani veniţi prin transhumanţă, lipoveni cu barbă înţeleaptă, haholi ce-şi cântă tristeţea şi bucuria, unguri ce-şi caută liniştea, greci, italieni şi alte populaţii ce i-au spus deltei CASĂ şi au făcut-o să fie ca ACASĂ

Reamintesc faptul că, pentru o cunoaștere optimă a deltei, este necesară consultarea resurselor existente, inclusiv cele despre rețeaua Natura 2000 ca să puteți beneficia de oportunitățile pe care le oferă acestea. 

 Fir întins şi o deltă cum vă doriţi!

Anunțuri

20 de gânduri despre “Cele 2000 de povești ale Deltei

  1. Bravo, Sandule! Citind randurile pe care le-ai scris, deja mi s-a facut dor de locurile acelea minunate…nu ca nu mi-ar fi fost deja! M-a apucat la 5 minute dupa ce am pus piciorul pe debarcaderul din Tulcea, la intoarcerea din Delta 🙂

  2. Ajunsi aici, nu-mi ramane decat sa va doresc multe realizari de tot felul ; fiecare dintre voi este in masura (fiecare dintre voi poate imbina culori, prinde franturi de imagine, asa cum am facut-o eu). Sper ca poate o sa consacrati mai mult timp (ce e de fapt timpul ? nu-i asa ca ni se pare ciudat cand marea majoritate dintre noi spune n-am timp ?) acelei minunate povesti care este a voastra si in mare masura a imaginilor pe care le locuiti, care va locuiesc.

  3. Frumos Alex! Am simtit dragostea si patima etnografului plecat sa cerceteze satele in zilele lui de concediu! Mi-am amintit de înţelepciunea bunicutele intâlnite prin Letea, Sfiştofca, CA Rosetti, Sf. Gheorghe şi cum se opreşte timpul acolo….mulţumesc

  4. Pingback: Castigatori campanie "Blogerii sustin Biodiversitatea"

  5. Mi-au dat lacrimile cand am citit aceste randuri si gandindu-ma la locurile minunate de acasa…zilnic ma gandesc in ce locuri minunate am avut ocazia sa merg si sa ma relaxez….sper ca din ce in ce mai multi oameni sa cunoasca aceste locuri si sa le pretuiasca… M-ai impresionat Nanu si cand am vazut si ultimile poze deja nu am mai avut cuvinte…

  6. Delta e ca o femeie cu o frumusete aparte… Ori nu iti place deloc (ceea ce rar se intampla), ori o vezi o data si tanjesti apoi dupa ea toata viata. Locuiesc in Delta pe bratul Sulina ,acum, si sunt fericita ca imi pot creste copilul exact asa cum descrii tu aici, dar tot suspin dupa satul meu natal Sf. Gheorghe. Sa mai zic ca sotul meu este iesean si s-a indragostit iremediabil de aceste locuri si nu mai vrea deloc sa plecam? Aici este acum pentru el „acasa”.

  7. Pingback: #ROUNDTRIPROMANIA: Dobrogea – Mica mea Europă | MEAP Tulcea - un blog de muzeu prietenos :)

  8. Pingback: Letea – Inegalabilul meu tărâm dintre ape | MEAP Tulcea - un blog de muzeu prietenos :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s