Pâinea noastră cea de toate zilele


Utilizată în context profan, cotidian, dar şi ritual, se poate spune că există două forme ale pâinii: cea care râde (pâinea de sărbătoare, colacul pentru ursitoare şi cel de nuntă etc.) şi pâinea care plânge (colacii de înmormântare sau pomană, pâinea de înstrăinare, pâinea de război). Pe de altă parte există şi pâinea cultică, utilizată în cadrul ceremoniilor religioase.

Naşterea pâinii (Letea, Delta Dunării)

Pâine rituală (colacul miresei – lejâi: ucraineni/haholi – Letea, Delta Dunării)

Mucenici – secvenţă din expoziţia Apa şi focul în cultura populară – obiceiuri de primăvară (2011)

Creştinismul recunoaşte două forme de pâine rituală: sfânta euharistie şi pâinea binecuvântată sau aşa – numita pâine sfinţită.

Pornind de la acest simbol alimentar major în cadrul creştinismului are loc şi separarea dintre cato­licism, care are la bază pâinea nefermentată sau azima, şi orto­doxism, unde în cadrul euharistiei este folosită pâinea dospită sau pâinea crescută.[1]

Pâinea, pasca şi prescurea – secvenţă din cadrul expoziţiei Oul, pâinea şi sfânta cruce (2011)

Pâinea a devenit simbol al creştinismului, alături de vin şi untdelemn. Identitatea simbolică între facerea pâinii şi formarea noului creştin este exprimată de Sfântul Augustin într-o predică a  sa:

Pâinea aceasta povesteşte istoria voastră. A încolţit ca grâul pe câmpii. Pământul i-a dat naştere, ploaia l-a hrănit şi l-a copt în spic. Truda omului l-a adus pe arie, l-a zdrobit, l-a vânturat, pus în hambar şi purtat la moară. L-a măcinat, l-a frământat şi copt în vatră. Amintiţi-vă că aceasta este şi istoria voastră. Voi nu existaţi şi aţi fost creaţi, v-au adus în aria Domnului, (…) în timp ce aşteptaţi condiţia de catehumen, eraţi precum grâul păstrat în hambar! Apoi v-aţi aşezat în şir pentru botez. Aţi fost supuşi pietrei de moară a ajunatului şi exorcismelor. Aţi venit la cristelniţă. Aţi fost frământaţi şi aţi devenit un singur aluat. Aţi fost copţi în vatra Sfântului Spirit şi cu adevărat aţi devenit pâinea lui Dumnezeu…[2]

Facerea pâinii – secvenţă din expoziţia Apa şi focul în cultura populară – obiceiuri de primăvară (2011)


[1] Dunca, Petru, Repere în antropologia culturală a alimentaţiei, Editura Fundaţiei AXIS, Iaşi, 2004, p. 122

[2] Dunca, Petru, op.cit., p. 118

Anunțuri

3 gânduri despre “Pâinea noastră cea de toate zilele

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s