Lăsata Secului la italienii din satul Greci: L’ultimo di Carnevale


În 2014, catolicii sărbătoresc Lăsata Secului de Paşti pe 4 martie.

Săptămâna dinaintea Postului Mare era sărbătorită cu fast în toate comunităţile etnice creştine din judeţul Tulcea. În prezent, chiar dacă multe dintre obiceiuri, gesturi ritualice nu se mai practică, ele se păstrează în memoria comunităţilor sub forma aducerilor-aminte. Atât timp cât mai există în stare latentă, obiceiul aparent pierdut la un moment dat  poate fi reintrodus pe plan local, practicat conjunctural sau reinventat.

Italienii de astăzi din satul Greci evocă în modul cel mai emoţionant  L’ultimo di Carnevale,  ultima săptămână dinaintea Postului Paştelui.

Reproducem în continuare un fragment din interviul realizat de doamna Narcisa Ştiucă în 2002 şi publicat în volumul Terra Promessa – scurt istoric al comunităţii italiene din Dobrogea de Nord.

Fotografie din arhiva doamnei Meragiu Otilia

Ne îmbrăcam toţi! A, ce frumos era!… Umblam pe la familii de italieni. Cântam pe drum! Toţi ne aşteptau! Ne făceam costume mai mult din vechituri da’ le lucram! Eu eram mai mult bărbat, că eram înaltă! Eram în frac şi făceam şi o piesă! Era frumos! Pe urmă am fost indian. Aveam faţa acoperită şi dacă nu, ne spoiam pe faţă şi umblam şi prin centru şi ne lua câteodată şi la poliţie (la miliţie), că făceam gălăgie şi nu era voie! Mergeam mai ales la bătrânii noştri, că ei dacă au păstrat tradiţia şi nouă ne plăcea să facem din astea, să mergem la ei să-i distrăm şi să le arătăm că şi noi facem cum făceau ei odată, că ştiam că şi ei ţin la asta. Mergeam pe stradă mascaţi şi lumea, ortodocşii, se striga unu’ cu altu’: Hai, veniţi, că trece carnavalul’! Şi la români se lasă sec: se duc la naşu’, fac petrecere cu mâncare, cu băutură, da’ numai atunci, duminică. Noi umblăm toată săptămâna, până marţi seara, că a doua zi era Miercurea Cenuşii, se ţinea post negru şi ne duceam la biserică şi preotul făcea semnul crucii în frunte cu cenuşă ca să nu uităm că suntem muritori… (povesteşte Rosita Berig)

Fotografie din arhiva doamnei Meragiu Otilia

Sursa bibliografică:

Narcisa Ştiucă, Santa Lucia, „la nostra patronessa”, dar şi alte sărbători, în Terra Promessa – scurt istoric al comunităţii italiene din Dobrogea de Nord, Editura EX-PONTO, Constanţa, 2006, pp.65-66

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s